Știre: Statul român pune bonurile fiscale pe blockchain, ca ANAF să poată verifica datele direct într-un registru digital validat criptografic https://startupcafe.ro/romania-bonuri-fiscale-blockchain-anaf-verifica-date-direct-registru-digital-validat-criptografic-95391 „Ministerul Finanțelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale s-au apucat să facă un sistem pe tehnologie blockchain pentru stocarea și verificarea bonurilor fiscale emise de casele de marcat electronice, pentru ca ANAF să aibă acces direct la date într-un registru digital validat criptografic, fără să mai fie nevoie să se ducă în control la firme.” Asta îmi aduce aminte de o nedumerire pe care o aveam în 2021: https://ludditus.com/2021/06/16/bitcoins-evilness-is-more-than-ransomware/ I admit I don’t understand the utility of IBM’s Blockchain Platform, and I also failed to understand why IBM Food Trust™ couldn’t just use a normal database in the Cloud instead of being “Built on IBM Blockchain, this solution connects participants through a permissioned, immutable and shared record of food provenance, transaction data, processing details, and more.” URL-urile pentru IBM’s Blockchain Platform și IBM Food Trust™ nu mai sunt valabile, dar întrebarea rămâne: care este logica unor astfel de abordări? Tot în 2021, eram de acord cu următorul comentariu: „Most of these things can be done without blockchain. If you don’t explain which keypoints of blockchain make the implementation better, it’s a form of straw man argument.” https://ludditus.com/2021/11/07/understanding-the-technological-bullshit/ În cazul soluției blockchain din IBM Food Trust™, mi se pare că analiza problemei este greșită: adevărata problemă privind proveniența unor banane sau tomate nu constă în posibilitatea alterării unor înregistrări într-o bază de date, ci faptul că NU SE POATE CERTIFICA faptul că o anumită ladă cu banane sau cu tomate este CU ADEVĂRAT parte din acel lot sau acea expediere (shipment) la care se referă documentul fizic și înregistrarea corespunzătoare din baza de date! De ce? Pentru că nu poți pune un autocolant cu hologramă pe fiecare banană sau pe fiecare tomată! Sau, pentru că autocolantele se pot dezlipi, nu poți sigila și marca fiecare ladă în prezența unui notar! În cazul soluției dorite de ANAF, iarăși mi se pare că nu se înțelege că problema nu constă în baza de date care păstrează datele bonurilor fiscale. În toată lumea există soluții care implică canale securizate și chei de control care asigură transmiterea în siguranță a datelor de la casele de marcat către organele fiscale. Nu este economic viabil să ataci astfel de soluții pentru a falsifica un bon fiscal, sau de a „sparge” baza de date centrală pentru a altera înregistrările. Nu cred că sunt multe cazuri cunoscute. În schimb, problema tuturor administrațiilor fiscale din lume este alta: facturile și bonurile fiscale sunt în regulă, dar marfa nu este. Cu o singură factură se pot rula mai multe transporturi de marfă. O factură poate indica mai puțină marfă decât cea recepționată. Și ar mai fi moduri de a trișa. În toate aceste cazuri, DOAR INSPECȚIA FIZICĂ poate descoperi inadvertențe între înregistrările din acte (atât pe hârtie cât și în format electronic) și REALITATEA FIZICĂ din depozite sau magazine! Soluția pe care România vrea să o adopte NU rezolvă nici o problemă, implică costuri suplimentare, iar tehnologia blockchain în sine nu scalează prea bine (este foarte gurmandă în energie și în hardware, fiind și lentă pe deasupra). Îmi vine a crede că ori e vorba de incompetență („blockchain e soluția la orice!”), ori e vorba de corupție („să facem vânzare unor firme de soluții software și de hardware”). Ce părere ai?